"Post-recent" desemnează depăşirea gândirii en vogue. Gândirea post-recentă încearcă să treacă peste analitica excesivă a ultimelor decenii şi peste manierismul maladiv al post-modernismului, îmbrăţişat uneori doar din teribilism.

După cum ne-a sugerat Dorin Bâtfoi, sintagma trebuie (şi poate fi) lămurită în termeni de imediat(-itudine, -ism etc.), ceea ce vom încerca să facem. Vom spune aşadar că prin gândirea post-recentă încercăm să trecem de imediat, să amânăm cât mai mult cu putinţă problemele imediatului şi ale întru imediatului. Adică să facem ce nu se face, atât pentru că "nu se cade", cât şi pentru că nu se practică. Credem că nimeni aflat printre noi, muritorii, nu este îndeajuns de înţelept pentru a se putea dispensa de un mod de gândire doar pentru că este proclamat desuet.

Lămurirea de faţă trebuie să depăşească însă aspectul unei definiţii negative. Voi adăuga aşadar că gândirea post-recentă este nu numai o depăşire a imediatismului, ci şi o aşezare, o gândire care, chiar dacă este în permanentă desfăşurare, îşi ia răgazul de a privi peste imediat, în toate direcţiile spaţio-temporale, şi anume până acolo unde se poate asigura că poate da roade, chiar dacă va lua timp pentru ca acestea să poată fi gustate.

Aşadar, dacă cineva ne mai întreabă "ce este?", poate găsi aici miezul unei lămuriri imediate. Pentru altfel de lămuriri va trebui să urmărească mai de aproape manifestările la care ne referim.